robotă
Aspect
Etimologie
Din slavă robota.
Pronunție
- AFI: /ro'bo.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului robotă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | robotă | robota |
Articulat | robote | robotele |
Genitiv-Dativ | robotei | robotelor |
Vocativ | ' | ' |
- (în evul mediu) obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor.
- Ca formă a rentei feudale, robotă din Transilvania se numea „clacă“ în Țara Românească și „boieresc“ în Moldova.
- muncă, activitate neîntreruptă(și grea).
Sinonime
- 1: clacă