săptămână
română
Etimologie
Din latină sĕptĭmāna.
Pronunție
- AFI: /səp.tə'mɨ.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului săptămână | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | săptămână | săptămâni |
| Articulat | săptămâna | săptămânile |
| Genitiv-Dativ | săptămânii | săptămânilor |
| Vocativ | săptămâno | săptămânilor |
- perioadă de șapte zile consecutive, care se socotește (la noi) de luni dimineața până duminică seara și care se repetă de cincizeci și două de ori într-un an; p. gener. perioadă de șapte zile consecutive.
- O să fiu plecat o săptămână întreagă.
- (cu determinări în genitiv) interval de șapte zile consacrat în mod oficial unei anumite activități.
- Săptămâna cărții.
- (la pl.) timp nedeterminat, cuprinzând un număr mare de zile.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- săptămâna Mare, săptămâna Patimilor
- săptămâna luminată, săptămâna albă
- săptămâna brânzei
- săptămâna cărnii, săptămâna clisei, săptămâna curată, săptămâna de praguri, săptămâna hârții, săptămâna hâțească, săptămâna împestrițată, săptămâna învârstată, săptămâna mistreață, săptămâna tărcată, săptămâna vârstată
Expresii
- A fi (sau a intra) în săptămâna oarbă (sau chioară) = a nu-și da seama de realitate, a acționa pe negândite
Traduceri
perioadă de șapte zile
|
|