romantism
română
Etimologie
Din franceză romantisme.
Pronunție
- AFI: /ro.man'tism/
Substantiv
Declinarea substantivului romantism | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | romantism | romantisme |
Articulat | romantismul | romantismele |
Genitiv-Dativ | romantismului | romantismelor |
Vocativ | romantismule | romantismelor |
- mișcare artistică și literară apărută la începutul sec. xIX ca o reacție împotriva clasicismului și regulilor lui formale, care a preluat tradițiile naționale și populare, promovând cultul naturii, lirismul, fantezia și libertatea de expresie.
- ansamblu de aspecte care caracterizează curentul romantic; înclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online