clasicism

română

Etimologie

Din franceză classicisme.

Pronunție

• AFI: /kla.si'ʧism/

Substantiv

Declinarea substantivului clasicism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clasicism	invariabil
Articulat	clasicismul	invariabil
Genitiv-Dativ	clasicismului	invariabil
Vocativ	clasicismule	invariabil

1. ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco-latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate etc.
2. curent în arta si literatura europeană, apărut în sec. XVII în Franța, caracterizat prin imitarea modelelor antice greco-latine, prin interesul pentru aspectul moral, prin urmărirea unui ideal, prin disciplinarea imaginației și a sensibilității, prin ordine, echilibru și claritate.
3. perioadă din istoria culturii universale sau naționale ale cărei creații reprezintă un maximum de realizare artistică pentru perioada respectivă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online