rostopască
 |
română
Etimologie
Din ucraineană ростопасть (rostopast').
Pronunție
- AFI: /ros.to'pas.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rostopască | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rostopască | invariabil |
| Articulat | rostopasca | invariabil |
| Genitiv-Dativ | rostopaștei | invariabil |
| Vocativ | rostopască, rostopasco | invariabil |
- (bot.) (Chelidonium majus) plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze mari, lobate și cu flori galbene-aurii, care conține un suc otrăvitor, întrebuințat în medicină; negelariță.
Sinonime
- (bot.) (pop.) negelariță, (reg.) alândurișe (pl.), gălbinare, lăptiugă, măselariță, oiască, paparună, pleoscăniță, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopol, sălățea, scânteiță, tătărcele (pl.), ai-de-pădure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voinicului, iarba-rândunelei, iarbă-de-negei, iarbă-de-negi, mac-sălbatic
Vezi și
Traduceri
plantă; floare