rostru

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină rostrum, franceză rostre.

Pronunție

  • AFI: /'ros.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
rostru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rostru rostruri
Articulat rostrul rostrurile
Genitiv-Dativ rostrului rostrurilor
Vocativ rostrule rostrurilor
  1. organ bucal la unele insecte (muște, ploșnițe etc.), alungit în formă de trompă.
  2. prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și altor animale.
  3. un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci.


Traduceri

Referințe