rostru
română
Etimologie
Din latină rostrum, franceză rostre.
Pronunție
- AFI: /'ros.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului rostru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rostru | rostruri |
| Articulat | rostrul | rostrurile |
| Genitiv-Dativ | rostrului | rostrurilor |
| Vocativ | rostrule | rostrurilor |
- organ bucal la unele insecte (muște, ploșnițe etc.), alungit în formă de trompă.
- prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și altor animale.
- un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online