rostru

română

Etimologie

Din latină rostrum, franceză rostre.

Pronunție

• AFI: /'ros.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului rostru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rostru	rostruri
Articulat	rostrul	rostrurile
Genitiv-Dativ	rostrului	rostrurilor
Vocativ	rostrule	rostrurilor

1. organ bucal la unele insecte (muște, ploșnițe etc.), alungit în formă de trompă.
2. prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și altor animale.
3. un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online