rechin

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un rechin

română

Etimologie

Din franceză requin < latină requiem.

Pronunție

  • AFI: /re'kin/


Substantiv


Declinarea substantivului
rechin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rechin rechini
Articulat rechinul rechinii
Dativ-Genitiv rechinului rechinilor
Vocativ rechinule rechinilor
  1. (la pl.) gen de pești marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunți, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos.
  2. (și la sg.) pește care face parte din acest gen.
  3. (fig.) om lipsit de scrupule, hărpăreț, lacom.

Sinonime

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe