rușfet
română
Variante
Etimologie
Din turcă rüșvet.
Pronunție
- AFI: /ruʃ'fet/
Substantiv
| Declinarea substantivului rușfet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rușfet | rușfeturi |
| Articulat | rușfetul | rușfeturile |
| Genitiv-Dativ | rușfetului | rușfeturilor |
| Vocativ | rușfetule | rușfeturilor |
- mită.
- obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online