rubarbă
Aspect
Etimologie
Din franceză rhubarbe. Confer germană Rhabarber.
Pronunție
- AFI: /ru'bar.bə/
Substantiv
Declinarea substantivului rubarbă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rubarbă | rubarbe |
Articulat | rubarba | rubarbele |
Genitiv-Dativ | rubarbei | rubarbelor |
Vocativ | rubarbă, rubarbo | rubarbelor |
- (bot.) (Rheum officinale) plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și cu flori purpurii-închise, folosită în alimentație și în medicină; revent.
Sinonime
Vezi și
Traduceri
plantă; legumă
|
|