ruca
Aspect
Etimologie
Inevitabil de origine arabă.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului ruca | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ruca | rucale |
Articulat | rucaua | rucalele |
Genitiv-Dativ | rucalei | rucalelor |
Vocativ | - | - |
Sinonime
Traduceri
Traduceri
Referințe
(català)
Etimologie
Pronunție
Substantiv
ruca f., ruques pl.
- (zool.) echivalent feminin pentru ruc; măgăriță, măgăreață, asină
- (fig.) mahalagioaică, mahalagiță, țață
Sinonime
- 1: (zool.) somera
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din latină ērūca („varietate de varză”).
Substantiv
ruca f., ruques pl.
Cuvinte compuse
Expresii
Referințe
(italiano)
Etimologie
Din latină ērūca („varietate de varză”).
Pronunție
- AFI: /ˈru.ka/
Substantiv
ruca f., ruche pl.