rufă
Etimologie
Din slavă (veche) ruho.
Pronunție
- AFI: /'ru.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rufă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rufă | rufe |
| Articulat | rufa | rufele |
| Genitiv-Dativ | rufei | rufelor |
| Vocativ | rufă | rufelor |
- obiect de îmbrăcăminte care se poartă direct pe corp; (p.ext.) (la pl.) cearceafuri, fețe de masă etc.; albituri, schimburi.
- (reg.) zdreanță, cârpă.
Cuvinte derivate
Expresii
- Rufele (murdare) se spală în familie = certurile și neînțelegerile familiale sau dintr-un cerc intim trebuie rezolvate în cadrul familiei sau al cercului respectiv
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online