să

română

Din latină sῑ.

I.

II. (ca semn al conjunctivului și, în același timp, conjuncție subordonatoare)

introduce o propoziție subiectivă
E bine să pleci.
introduce o propoziție predicativă
Pare să fie un om cumsecade.
introduce o propoziție atributivă
Nu-i mândră să-mi fie dragă.
introduce o propoziție completivă directă sau indirectă
Puteam chiar să nu mai fiu acuma.
introduce o propoziție finală
A ieșit să-i întâmpine.
introduce o propoziție consecutivă
Am râs să leșin.
introduce o propoziție condițională
Ar fi fost prins să nu fi fugit.

(loc.conj.) Măcar să... = introduce o propoziție concesivă
Nu mă duc, Măcar să mă omori.
(loc.conj.) Numai să... = introduce o propoziție condiționată
Îți poate fi de folos, numai să vrea.
(loc.conj.) Până să... = introduce o propoziție temporală
Până să ajungă el, fata ajunsese acasă.
(loc.conj.) Pentru ca să... =
1. introduce o propoziție finală
  Învăț temeinic pentru ca să reușesc la examen.
2. cu valoare copulativă
  A plecat mulțumit, pentru ca să se întoarcă peste o oră din nou nedumerit.
(loc.conj.) Fără să... =
1. introduce o propoziție modală
  A plecat fără să verse o lacrimă.
2. introduce o propoziție concesivă
  Fără să-mi fi spus cineva, am bănuit adevărul.