salcâm
Aspect
Etimologie
Din turcă salkım.
Pronunție
- AFI: /sal'kɨm/
Substantiv
Declinarea substantivului salcâm | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | salcâm | salcâmi |
Articulat | salcâmul | salcâmii |
Genitiv-Dativ | salcâmului | salcâmilor |
Vocativ | salcâmule | salcâmilor |
- (bot.) (Robinia pseudoacacia) arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală.
Sinonime
- (bot.) (reg.) acățar, liliac, păsuiele (pl.), rug, vacație, lemn-alb, (Transilv.) acaț, (Ban.) băgrin, (Olt. și Munt.) dafin, (prin Transilv. și Ban.) pănar
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
arbore