scăiuș

Scăiuș

română

Etimologie

Din scai + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /skəˈjuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului scăiuș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scăiuș	scăiuși
Articulat	scăiușul	scăiușii
Genitiv-Dativ	scăiușului	scăiușilor
Vocativ	scăiușule	scăiușilor

1. (bot.) (Dipsacus pilosus) plantă erbacee cu tulpina înaltă acoperită de peri și țepi și cu flori alburii sau albe-gălbui dispuse în capitule globuloase și spinoase.

Sinonime

• (bot.) varga-ciobanului, (reg.) scaiul-voinicului, varga-păstorului

Cuvinte apropiate

• scai
• scaiete
• scăiecior
• scăier
• scăiețos

Vezi și

• ciulin

Traduceri

plantă; floare

catalană: cardó pelut (català) m. daneză: håret kartebolle (dansk) engleză: small teasel (English) finlandeză: karvakarstaohdake (suomi) franceză: cardère velue (français) f., cardère poilue (français) f. germană: Behaarte Karde (Deutsch) f.

neerlandeză: kleine kaardebol (Nederlands) poloneză: szczeć owłosiona (polski) f. rusă: ворсянка (русский) (vorsjánka) f. sorabă de sus: włosaty drapalc (hornjoserbsce) spaniolă: cardencha (español) f., cardencha menor (español) f. suedeză: hårig kardvädd (svenska) c.

Referințe

• DEX '98 via DEX online