scelerat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză scélérat < latină sceleratus.

Pronunție

  • AFI: /sʧe.le'rat/


Substantiv


Declinarea substantivului
scelerat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scelerat scelerați
Articulat sceleratul scelerații
Dativ-Genitiv sceleratului sceleraților
Vocativ sceleratule sceleraților
  1. (livr.) persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârșească; om mârșav, ticălos, criminal.
  2. (adjectival)
    Om scelerat

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe