scorn

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie scorn, scarn < franceza veche escarn. De origine germanică.

Pronunție

• AFI: /skɔː(r)n/

Verb

Conjugarea verbului to scorn
Infinitiv	to scorn
Prezent simplu pers. 3 sg.	scorns
Trecut simplu	scorned
Participiu trecut	scorned
Participiu prezent	scorning

1. a disprețui; (p. ext.) a urî
2. a batjocori, a lua în râs
3. a respinge, a refuza

   He scorned her romantic advances.

Sinonime

• 1: despise
• 2: scoff
• 3: reject

Substantiv

scorn, (nenumărabil și numărabil; pl. scorns)

1. (nenumărabil) dispreț, desconsiderare; (p. ext.) ură
2. (numărabil) batjocură, zeflemea

Sinonime

• 1: contempt, disdain

Cuvinte derivate

• scornful
• scornfully

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary