contempt

engleză

(English)

Etimologie

Din latină contemptus ("desconsiderare, dispreț") < contemnere ("a disprețui, a desconsidera").

Pronunție

• AFI: /kənˈtɛmpt/

Substantiv

contempt, pl. contempts

1. dispreț, desconsiderare

   They looked at him with contempt.

2. dizgrație
3. (jur.) insubordonare, nesupunere

   I will hold you in contempt!

Sinonime

• 1: contemptuousness, disdain, scorn
• 2: disgrace

Antonime

• 1-2: admiration, affection, approbation, approval, love, respect

Cuvinte derivate

• contemptible
• contemptuous

Cuvinte apropiate

• contemn

Expresii

• familiarity breeds contempt

Referințe

• Dictionary.com
• Merriam-Webster