contempt

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din latină contemptus ("desconsiderare, dispreț") < contemnere ("a disprețui, a desconsidera").

Pronunție

  • AFI: /kənˈtɛmpt/


Substantiv

contempt, pl. contempts

  1. dispreț, desconsiderare
    They looked at him with contempt.
  2. dizgrație
  3. (jur.) insubordonare, nesupunere
    I will hold you in contempt!

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe