disdain
Aspect
(English)
Etimologie
Din franceza veche desdeignier.
Pronunție
- AFI: /dɪs'deɪn/
Substantiv
disdain, (nenumărabil)
- desconsiderare, dispreț
- The cat viewed the cheap supermarket catfood with disdain and stalked away.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Verb
Conjugarea verbului to disdain | |
Infinitiv | to disdain |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
disdains |
Trecut simplu | disdained |
Participiu trecut | disdained |
Participiu prezent | disdaining |
- a desconsidera, a disprețui
- (înv.) a fi ofensat sau disprețuit
Sinonime
- 1: contemn