scornitură

română

Etimologie

Din a scorni + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /skor.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului scornitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scornitură	scornituri
Articulat	scornitura	scorniturile
Genitiv-Dativ	scorniturii	scorniturilor
Vocativ	scornitură	scorniturilor

1. afirmație falsă, de rea-credință, scorneală, minciună; zvon.
2. (pop.) ceea ce plăsmuiește, inventează, concepe cineva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online