scutier

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din scut + sufixul -ier (după franceză écuyer).

Pronunție

  • AFI: /sku.ti'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
scutier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scutier scutieri
Articulat scutierul scutierii
Genitiv-Dativ scutierului scutierilor
Vocativ scutierule scutierilor
  1. (în evul mediu, în apusul europei) tânăr nobil vasal care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său.
  2. (înv.) ostaș, luptător (echipat cu scut).


Traduceri

Anagrame

Referințe