sezon

română

Etimologie

Din franceză saison.

Pronunție

• AFI: /se'zon/

Substantiv

Declinarea substantivului sezon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sezon	sezoane
Articulat	sezonul	sezoanele
Genitiv-Dativ	sezonului	sezoanelor
Vocativ	sezonule	sezoanelor

1. perioadă de timp a anului corespunzând aproximativ unui anotimp.
2. perioadă a anului caracterizată prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în unele domenii; timp al anului potrivit pentru a întreprinde anumite acțiuni condiționate de caracteristicile anotimpului.

   Sezon de băi.

Cuvinte derivate

• extrasezon
• presezon
• sezonal
• sezonist

Locuțiuni

• (loc.adj.) De sezon = propriu, potrivit unui anumit sezon; (fig.) de actualitate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sonez

Referințe

• DEX '98 via DEX online