Sari la conținut

slobozitor

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a slobozi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /slo.bo.zi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
slobozitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slobozitor slobozitoare
Articulat slobozitorul slobozitoarele
Genitiv-Dativ slobozitorului slobozitoarelor
Vocativ slobozitorule slobozitoarelor
  1. parte a războiului de țesut formată dintr-un băț lung care fixează sulul de dinapoi și care permite (când este înlăturat) desfășurarea urzelii de pe sul.


Traduceri

Referințe