slobozi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slobod.

Pronunție

  • AFI: /slo'bo.zi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) slobozi
Infinitiv a (se) slobozi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) slobod, sloboz
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) sloboadă, sloboază
Participiu slobozit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a pune în libertate: a elibera.
    A slobozi din robie.
    A slobozi un teritoriu.
  2. a elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează.
  3. (v.refl.) (despre obiectul care leagă) a se slăbi, a se desface.
    Câinele s-a slobozit din lanț.
  4. a lăsa un animal în libertate.
  5. a permite cuivaplece, a da voie să se depărteze.
  6. (rar) a concedia.
    A slobozi din lucru.
  7. (reg.) a elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră.
  8. a da drumul, a lăsacadă.
    Părul ei frumos se sloboade pe umeri.
  9. a descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc.
  10. a răspândi, a emana, a degaja.
  11. a emite un sunet, un strigăt, un cuvânt.
    A slobozi un chiot prelung.
  12. (vulgar) a ejacula.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru


Traduceri

Referințe