slugări

română

Din slugar (învechit „slugă” < bulgară).

Conjugarea verbului slugări
Infinitiv	a slugări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	slugăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să slugărească
Participiu	slugărit
Conjugare	IV

(v.intranz.) a munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici.
(v.intranz.) (fig.) a fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili.
(v.tranz.) a servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva.