umilință

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a umili + sufixul -ință.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
umilință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ umilință umilințe
Articulat umilința umilințele
Dativ-Genitiv umilinței umilințelor
Vocativ umilință umilințelor
  1. sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere.
  2. (în morala creștină) atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie.
  3. slugărnicie.
  4. situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă.


Traduceri

Anagrame

Referințe