socotință

română

Etimologie

Din a socoti + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /so.ko'tin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului socotință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	socotință	socotințe
Articulat	socotința	socotințele
Genitiv-Dativ	socotinței	socotințelor
Vocativ	socotință	socotințelor

1. (înv. și pop.) punct de vedere, opinie, părere.
2. idee, gând.
3. considerație, stimă, prețuire.
4. judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură.
5. minte, rațiune.
6. hotărâre. voință.

Cuvinte derivate

• nesocotință

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online