socotință

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a socoti + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /so.ko'tin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
socotință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ socotință socotințe
Articulat socotința socotințele
Genitiv-Dativ socotinței socotințelor
Vocativ socotință socotințelor
  1. (înv. și pop.) punct de vedere, opinie, părere.
  2. idee, gând.
  3. considerație, stimă, prețuire.
  4. judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură.
  5. minte, rațiune.
  6. hotărâre. voință.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe