sorit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză sorite < latină sorites.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sorit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sorit sorite
Articulat soritul soritele
Genitiv-Dativ soritului soritelor
Vocativ soritule soritelor
  1. (log.) raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism.


Traduceri

Etimologie

Din a sori.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
sorit
Singular Plural
Masculin sorit soriți
Feminin sorită sorite
Neutru sorit sorite
  1. (pop.) însorit.


Traduceri

Anagrame

Referințe