sorit

română

Etimologie

Din franceză sorite < latină sorites.

Pronunție

• AFI: /so'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului sorit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sorit	sorite
Articulat	soritul	soritele
Genitiv-Dativ	soritului	soritelor
Vocativ	soritule	soritelor

1. (log.) raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din a sori.

Adjectiv

Declinarea adjectivului sorit
	Singular	Plural
Masculin	sorit	soriți
Feminin	sorită	sorite
Neutru	sorit	sorite

1. (pop.) însorit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rosti
• roșit
• sorti

Referințe

• DEX '98 via DEX online