sperjur

română

Etimologie

Din italiană spergiuro (după a jura).

Pronunție

• AFI: /sper'ʒur/

Substantiv

Declinarea substantivului sperjur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sperjur	sperjuri
Articulat	sperjurul	sperjurii
Genitiv-Dativ	sperjurului	sperjurilor
Vocativ	sperjurule	sperjurilor

1. persoană care jură fals sau care își calcă jurământul.

Cuvinte derivate

• sperjură

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului sperjur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sperjur	sperjururi
Articulat	sperjurul	sperjururile
Genitiv-Dativ	sperjurului	sperjururilor
Vocativ	sperjurule	sperjururilor

1. (rar) faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online