spiculeț

română

Etimologie

Din spic + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /spi.ku'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului spiculeț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spiculeț	spiculețe
Articulat	spiculețul	spiculețele
Genitiv-Dativ	spiculețului	spiculețelor
Vocativ	spiculețule	spiculețelor

1. diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț.
2. fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul plantelor graminee.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pleșcuit

Referințe

• DEX '98 via DEX online