spiculeț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din spic + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /spi.ku'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
spiculeț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spiculeț spiculețe
Articulat spiculețul spiculețele
Genitiv-Dativ spiculețului spiculețelor
Vocativ spiculețule spiculețelor
  1. diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț.
  2. fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul plantelor graminee.


Traduceri

Anagrame

Referințe