spion

română

Etimologie

Din germană Spion, italiană spione. Confer franceză espion.

Pronunție

• AFI: /spiˈon/

Substantiv

Declinarea substantivului spion
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spion	spioni
Articulat	spionul	spionii
Genitiv-Dativ	spionului	spionilor
Vocativ	spionule	spionilor

1. persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă.
2. persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații).
3. lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate.

Cuvinte derivate

• spioană

Traduceri

Traduceri

engleză: spy (English) franceză: espion (français) m. germană: Spion (Deutsch) m. italiană: spia (italiano) m.

neerlandeză: spion (Nederlands) m. portugheză: espião (português) m. spaniolă: espía (español) m.

Anagrame

• snopi

Referințe

• DEX '98 via DEX online