stoic
Etimologie
Din franceză stoïque < latină stoicus.
Pronunție
- AFI: /ˈsto.ik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului stoic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | stoic | stoici |
| Feminin | stoică | stoice |
| Neutru | stoic | stoice |
- care aparține stoicismului, privitor la stoicism.
- ferm, curajos, neclintit (în fața vicisitudinilor vieții).
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului stoic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stoic | stoici |
| Articulat | stoicul | stoicii |
| Genitiv-Dativ | stoicului | stoicilor |
| Vocativ | stoicule | stoicilor |
- adept al stoicismului.
- om ferm, curajos, neclintit, plin de tărie sufletească (în fața vicisitudinilor vieții).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online