stoică

română

Etimologie

Din stoic.

Pronunție

• AFI: /ˈsto.i.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului stoică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stoică	stoice
Articulat	stoica	stoicele
Genitiv-Dativ	stoicei	stoicelor
Vocativ	stoico	stoicelor

1. adeptă a stoicismului.
2. persoană fermă, curajoasă, neclintită, plină de tărie sufletească (în fața vicisitudinilor vieții).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ascito
• câșițo
• cosița
• costia
• stocai
• șocați

Referințe

• DEX '98 via DEX online