râșniță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară ръшниц (răšnica).

Pronunție

  • AFI: /'rɨʃ.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
râșniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râșniță râșnițe
Articulat râșnița râșnițele
Genitiv-Dativ râșniței râșnițelor
Vocativ râșniță râșnițelor
  1. mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner.
  2. moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune.
  3. instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta
  • A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură


Traduceri

Referințe