Sari la conținut

străbună

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din străbun.

Pronunție

  • AFI: /strə'bu.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
străbună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străbună străbune
Articulat străbuna străbunele
Genitiv-Dativ străbunei străbunelor
Vocativ străbuno străbunelor
  1. mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoții lor; străbunică, răzbunică, strămoașă.


Traduceri

Referințe