străbună

română

Etimologie

Din străbun.

Pronunție

• AFI: /strə'bu.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului străbună
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	străbună	străbune
Articulat	străbuna	străbunele
Genitiv-Dativ	străbunei	străbunelor
Vocativ	străbuno	străbunelor

1. mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoții lor; străbunică, răzbunică, strămoașă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online