străbun

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din stră- + bun.

Pronunție

  • AFI: /strə'bun/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
străbun
Singular Plural
Masculin străbun străbuni
Feminin străbună străbune
Neutru străbun străbune
  1. strămoșesc; străvechi.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
străbun
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străbun străbuni
Articulat străbunul străbunii
Genitiv-Dativ străbunului străbunilor
Vocativ străbunule străbunilor
  1. tatăl bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoții lor; străbunic, răzbunic, strămoș.
  2. strămoș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe