strănepot

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din stră- + nepot.

Pronunție

  • AFI: /strə.ne'pot/


Substantiv


Declinarea substantivului
strănepot
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strănepot strănepoți
Articulat strănepotul strănepoții
Genitiv-Dativ strănepotului strănepoților
Vocativ strănepotule strănepoților
  1. copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe