strănepot

română

Etimologie

Din stră- + nepot.

Pronunție

• AFI: /strə.ne'pot/

Substantiv

Declinarea substantivului strănepot
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strănepot	strănepoți
Articulat	strănepotul	strănepoții
Genitiv-Dativ	strănepotului	strănepoților
Vocativ	strănepotule	strănepoților

1. copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui.

Cuvinte derivate

• strănepoată
• strănepoți

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online