struji

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) stružiti.

Pronunție

  • AFI: /stru'ʒi/


Verb


Conjugarea verbului
struji
Infinitiv a struji
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
strujesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să strujească
Participiu strujit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a curăța pene, ramuri, știuleți de porumb etc. de părțile nefolositoare, smulgându-le și îndepărtând aceste părți; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza.
  2. (v.tranz.) a ciopli un material cu cuțitul, cu dalta, cu rindeaua; (p.ext.) a prelucra la strung, a strunji.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe