strujitură

română

Etimologie

Din a struji + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /stru.ʒi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului strujitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strujitură	strujituri
Articulat	strujitura	strujiturile
Genitiv-Dativ	strujiturii	strujiturilor
Vocativ	strujitură	strujiturilor

1. fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online