substituție
Variante
Etimologie
Din franceză substitution < latină substitutio, substitutionis.
Pronunție
- AFI: /sub.sti'tu.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului substituție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | substituție | substituții |
| Articulat | substituția | substituțiile |
| Genitiv-Dativ | substituției | substituțiilor |
| Vocativ | substituție | substituțiilor |
- substituire, înlocuire.
- (spec.) fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus este înlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la un alt corp chimic.
- (spec.) (mat.) înlocuire, într-o expresie matematică, a unui element sau a mai multor elemente prin alte elemente.
- (spec.) dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită, la moartea sa, bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu; dispoziție prin care este numit un al doilea moștenitor pentru cazul când primul, dintr-un motiv oarecare, nu va intra sau nu va accepta să intre în drepturile sale.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online