sulițică

Sulițică

română

Etimologie

Din suliță + sufixul -ică.

Pronunție

• AFI: /su.li'ʦi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului sulițică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sulițică	sulițele
Articulat	sulițica	sulițelele
Genitiv-Dativ	sulițelei	sulițelelor
Vocativ	sulițică	sulițelelor

1. (bot.) (Dorycnium herbaceum) plantă erbacee lemnoasă la bază, din familia leguminoaselor, cu tulpina ramificată, cu frunzele păroase pe partea inferioară și cu flori dispuse în capitule bogate.

Sinonime

• (bot.) (reg.) fălcată, fălcăție, sulițioară, sunătoare, vinuț, brâncuță-de-pisică, floarea-vinului, trifoi-sălbatic, trifoiul-caprelor

Cuvinte apropiate

• însulița
• însulițare
• însulițat
• sulițar
• sulițaș
• suliță

Traduceri

plantă; floare

catalană: botja (català) f. cehă: bílojetel (čeština), bílojetel bylinný (čeština) engleză: Canary clover (English) franceză: dorycnie (français) f.

germană: Backenklee (Deutsch) m., Krautiger Backenklee (Deutsch) m. poloneză: szyplin (polski), szyplin zielny (polski) spaniolă: bocha (español) f.

Anagrame

• cisluita
• culisați
• sucăliți

Referințe

• DEX '98 via DEX online