sumuța
română
Etimologie
Din latină *submotiare (< submotum).
Pronunție
- AFI: /su.mu'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului sumuța | |
| Infinitiv | a sumuța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
sumuț |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să sumuțe |
| Participiu | sumuțat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (pop.) a ațâța, a îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva; a asmuți.
- (v.refl.) (reg.) a înfrunta pe cineva cu vorba; a se rățoi.
- (v.intranz.) (reg.) a scoate sunete specifice țuguind buzele, pentru a îndemna caii să pornească sau să meargă mai repede etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online