suprafață

română

Etimologie

Din supra- + față (după franceză surface).

Pronunție

• AFI: /su.pra'fa.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului suprafață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suprafață	suprafețe
Articulat	suprafața	suprafețele
Genitiv-Dativ	suprafeței	suprafețelor
Vocativ	suprafață	suprafețelor

1. partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față.
2. (fig.) exterior, aparență.
3. întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii.
4. (geom.) arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat.

Cuvinte derivate

• suprafața

Locuțiuni

• (loc.adj.) De suprafață = care nu are profunzime; superficial.
• (loc.adv.) La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online