Sari la conținut

supranume

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din supra- + nume (după franceză surnom).

Pronunție

  • AFI: /su.pra'nu.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
supranume
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supranume supranume
Articulat supranumele supranumele
Genitiv-Dativ supranumelui supranumelor
Vocativ supranume supranumelor
  1. nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume.
  2. poreclă.


Traduceri

Referințe