tăietor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a tăia + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /tə.je'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tăietor
Singular Plural
Masculin tăietor tăietori
Feminin tăietoare tăietoare
Neutru tăietor tăietoare
  1. care taie; tăios; ascuțit.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
tăietor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăietor tăietoare
Articulat tăietorul tăietoarele
Genitiv-Dativ tăietorului tăietoarelor
Vocativ tăietorule tăietoarelor
  1. buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
tăietor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăietor tăietori
Articulat tăietorul tăietorii
Genitiv-Dativ tăietorului tăietorilor
Vocativ tăietorule tăietorilor
  1. muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator.


Traduceri

Anagrame

Referințe