tevatură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă tevatür.

Pronunție

  • AFI: /te.va'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tevatură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tevatură invariabil
Articulat tevatura invariabil
Genitiv-Dativ tevaturii invariabil
Vocativ tevatură invariabil
  1. zarvă, gălăgie, scandal.
  2. bucluc, neplăcere.
  3. tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță.


Traduceri

Referințe