tiradă
română
Etimologie
Din franceză tirade.
Pronunție
- AFI: /ti'ra.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului tiradă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tiradă | tirade |
| Articulat | tirada | tiradele |
| Genitiv-Dativ | tiradei | tiradelor |
| Vocativ | tiradă | tiradelor |
- (adesea fig.) parte dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg (și cu emfază) o idee, o teză.
- fragment dintr-o operă literară (dramatică), de întindere mai mare, caracterizată printr-o deosebită intensitate afectivă, spus fără întrerupere de unul dintre eroi.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online