topliță
română
Etimologie
Din slavă (veche) toplica.
Pronunție
- AFI: /'to.pli.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului topliță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | topliță | toplițe |
| Articulat | toplița | toplițele |
| Genitiv-Dativ | topliței | toplițelor |
| Vocativ | topliță | toplițelor |
- (reg.) izvor, pârâiaș cu apă caldă; ochi de apă care nu îngheață iarna.
- braț izolat, mort al unui râu; apă stătătoare, băltoacă.
- loc special amenajat într-o topliță pentru puieții de salmonide din incubatoare, în vederea acomodării înainte de trecerea lor în apele curgătoare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online