tramonto

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul tramontare.

Pronunție

  • AFI: /tra'monto/


Substantiv

tramonto m., tramonti pl.

  1. apus, asfințit, crepuscul
    Dall'alba al tramonto.
  2. apus (de soare, de lună)
    Tramonto della luna.
  3. (fig.) declin, decădere, dispariție
    I conquistadores spagnoli segnarono il tramonto delle civiltà precolombiane in Sudamerica.

Cuvinte apropiate

Vezi și

Etimologie

Derivat regresiv din tramontare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru tramontare.

Referințe