tribut

română

Etimologie

Din franceză tribut < latină tributum.

Pronunție

• AFI: /tri'but/

Substantiv

Declinarea substantivului tribut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tribut	tributuri
Articulat	tributul	tributurile
Genitiv-Dativ	tributului	tributurilor
Vocativ	tributule	tributurilor

1. obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir.

Expresii

• A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online