tura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă tura.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tura
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tura turale
Articulat turaua turalele
Genitiv-Dativ turalei turalelor
Vocativ tura turalelor
  1. monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; (p.gener.) emblemă sau efigie.
  2. fața monedei pe care se află o emblemă.


Traduceri

Referințe